Ce acte îi trebuie unui câine ca să plece în străinătate

Când un câine trebuie să ajungă în altă țară, primul lucru la care se gândesc oamenii e de obicei transportul și cât costă. Întrebările care contează însă vin înainte: ce acte trebuie, cine are voie să facă transportul și dacă țara respectivă primește câinele.

Mai jos găsești răspunsul pentru cele două situații obișnuite: pleci tu cu câinele tău sau un câine adoptat merge la o familie din altă țară.

Pe scurt, înainte de toate: ghidul te ajută să știi ce să întrebi. Ultimul cuvânt îl au medicul veterinar și autoritatea veterinară din țara în care ajunge câinele.

Actele de bază, pentru orice țară din UE

Le cere orice destinație din Uniunea Europeană și din Spațiul Economic European, inclusiv Norvegia și Elveția.

Microcip ISO, pus înaintea vaccinului antirabic (poate fi și în aceeași vizită, dar întâi cipul). Un vaccin făcut înainte de cip nu contează pentru călătorie.
Înregistrare în RECS, registrul român al câinilor. Medicul veterinar o face odată cu cipul.
Vaccin antirabic, făcut la cel puțin 12 săptămâni. Devine valabil abia după 21 de zile, așa că un cățel poate pleca de la circa 15 săptămâni. Dacă rapelul e făcut la timp, nu mai aștepți încă 21 de zile.
Pașaport european, eliberat de un medic veterinar autorizat, cu codul cipului și vaccinul trecute în el.
Tratament împotriva viermelui de vulpe (Echinococcus), doar pentru câini și doar pentru unele destinații: Finlanda, Irlanda, Malta, Irlanda de Nord și Norvegia. Îl face medicul veterinar cu 24 până la 120 de ore (1 până la 5 zile) înainte de intrarea în țară și îl trece în pașaport.

Testul de anticorpi antirabici (titrarea) nu se cere când pleci din România spre o țară din UE, Norvegia, Elveția sau Regatul Unit. Se cere însă pentru destinații ca Japonia, unde pregătirile durează luni bune.

Pleci tu cu câinele: călătoria necomercială

E cazul vacanțelor, al mutării în altă țară sau al vizitelor la familie. Ca să rămână „necomercială”, călătoria trebuie să respecte câteva condiții:

câinele călătorește cu tine sau cu o persoană împuternicită de tine în scris. În al doilea caz, tu trebuie să călătorești și tu cu cel mult 5 zile înainte sau după câine. Împuternicirea e o declarație pe un model oficial, pe care o semnezi și o atașezi la pașaport;
sunt cel mult 5 animale (excepție doar pentru concursuri și expoziții, cu animale de peste 6 luni și dovada înscrierii);
câinele nu e vândut și nu își schimbă proprietarul prin această călătorie.

Din 22 aprilie 2026, aceste reguli sunt în Regulamentul delegat (UE) 2026/131. El a luat locul vechiului Regulament 576/2013, care s-a aplicat până pe 21 aprilie 2026. Modelul de declarație pentru persoana împuternicită e în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/705.

Trei lucruri de verificat înainte:

Rase interzise. Germania interzice intrarea pentru Pit Bull Terrier, American Staffordshire Terrier, Staffordshire Bull Terrier, Bull Terrier și metișii lor. Germania face câteva excepții: pentru câinii care însoțesc o persoană ce stă în Germania cel mult 4 săptămâni (o vacanță, de exemplu) și pentru câinii de serviciu, câinii-ghid, câinii de asistență și cei de salvare. Ai nevoie de acte originale (pedigree, carnet de vaccinare) și, chiar și în vacanță, respecți regulile landului (lesă, botniță). Pentru un câine care se mută sau e adoptat acolo, excepția nu se aplică. Danemarca interzice 13 rase, iar Regatul Unit are propria listă.
Compania de transport. Fiecare companie aeriană, de feribot sau de tren are regulile ei: cușcă, greutatea maximă în cabină, câte animale primește pe o cursă. Întreabă înainte să cumperi biletul.
Țara de destinație. Multe țări cer să înregistrezi câinele într-un registru local după sosire, într-un anumit termen.

Ai adoptat un câine, iar familia e în altă țară

Aici se blochează cei mai mulți. Legal, există două variante.

Varianta 1: adoptatorul vine după câine

Noul stăpân vine în România, adoptă câinele, pașaportul trece pe numele lui și pleacă acasă cu el. E tot o călătorie necomercială, fără certificatul TRACES. De multe ori e varianta cea mai simplă, pentru că adoptatorul cunoaște câinele înainte și îl ia direct.

Două atenționări. Adopția trebuie să fie reală: dacă „adoptatorul” e doar cineva care duce câinele la altă familie, autoritățile o pot trata ca mutare comercială. Și nu toate țările acceptă varianta asta: Norvegia (vezi mai jos) și Regatul Unit tratează animalele din adăposturi după reguli proprii, mult mai stricte.

Varianta 2: câinele pleacă fără noul stăpân

Dacă se ocupă o asociație de drum, legea consideră că e o mutare comercială, chiar dacă nu câștigă nimeni bani și chiar dacă taxa de adopție doar acoperă costurile. Asta înseamnă:

câinele pleacă dintr-un adăpost sau centru autorizat de DSVSA pentru trimiteri în UE, care are număr în nomenclatorul național. Dacă trece printr-un centru de colectare, stă acolo cel puțin 48 de ore;
examen clinic la medicul veterinar cu cel mult 48 de ore înainte de plecare;
certificat oficial de la DSVSA, transmis prin sistemul european TRACES;
transportator autorizat pentru animale (Regulamentul CE 1/2005);
în țara de destinație, câinele intră în registrul național în termenul cerut acolo. Germania, Austria și Elveția cer o autorizație și organizației care plasează animalul la ei.

Concluzia practică: o persoană fizică fără un centru autorizat nu poate trimite singură un câine unui adoptator din altă țară. Un „transport” găsit la întâmplare, care duce animale fără actele de mai sus, te poate costa scump: amendă, câine oprit la graniță sau ținut în carantină. Tot de aici vine o parte din costul unui transport făcut corect: examene veterinare, certificate, vehicule și oameni autorizați.

Norvegia, excepția care schimbă tot

Norvegia aplică regulile veterinare europene prin Spațiul Economic European, dar are în plus regulile ei, iar una schimbă totul la adopții.

Autoritatea norvegiană pentru siguranța alimentelor (Mattilsynet) socotește „animale de stradă” câinii și pisicile:

din adăposturi, inclusiv cei replasați prin case temporare;
fără stăpân;
cu un trecut necunoscut.

Aceste animale nu pot fi aduse în Norvegia prin import comercial, deci nici prin asociație. Mattilsynet spune direct că, în practică, nu se pot aduce. Singura excepție: proprietarul poate dovedi că a deținut animalul și a locuit cu el cel puțin 6 luni și apoi călătorește el însuși cu el. Pentru câini se adaugă tratamentul pentru Echinococcus, cu 24 până la 120 de ore înainte de intrare.

Dacă o familie din Norvegia vrea un câine dintr-un adăpost din România, verificați asta înainte de orice plată pentru transport. Animalele de la crescători, cu pedigree care arată că nu sunt animale de stradă, se aduc după alte reguli: importatorul se înregistrează la Mattilsynet, anunță importul cu cel puțin 24 de ore înainte și are certificat TRACES și examen clinic.

Lista de pregătire, în ordine

[ ] Verifică regulile țării de destinație: rase interzise, registre, tratamente cerute. Pentru adopții, verifică dacă țara primește animale din adăposturi.
[ ] Alege varianta: pleci tu (sau adoptatorul vine după câine) ori pleacă prin asociație.
[ ] Cip, apoi vaccin antirabic. Numără 21 de zile de la vaccin.
[ ] Înregistrare RECS și pașaport european, cu toate datele trecute corect.
[ ] Pentru Finlanda, Irlanda, Malta, Irlanda de Nord sau Norvegia: tratament Echinococcus cu 1–5 zile înainte de intrare, trecut în pașaport.
[ ] Prin asociație: centru autorizat DSVSA, examen clinic cu cel mult 48 de ore înainte, certificat în TRACES, transportator autorizat. Cere să vezi autorizațiile.
[ ] Cere oferte de transport în scris de la mai mulți transportatori și compară-le.
[ ] După sosire: înregistrarea în registrul local, în termenul cerut acolo.

Pe pagina Trimite un animal în străinătate găsești regulile pe țări (Germania, Austria, Olanda, Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Elveția, Regatul Unit, Japonia), cu sursele oficiale, plus anunțuri de la transportatori și asociații care fac adopții internaționale. Inimo e doar locul unde se publică anunțurile. Nu transportă animale, nu e parte în înțelegerea ta cu transportatorul sau cu asociația și nu le verifică autorizațiile. Cere-le tu înainte să plătești. Dacă abia cauți un câine de adoptat, începe cu anunțurile de adopție.

Întrebări frecvente

De la ce vârstă poate pleca un cățel în altă țară?

În practică, de la circa 15 săptămâni: vaccinul antirabic se face la cel puțin 12 săptămâni și devine valabil după 21 de zile. Unele țări fac excepții pentru pui mai mici, dar doar când călătoresc cu proprietarul. Prin asociație, Germania, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca și Norvegia nu primesc pui fără vaccinarea antirabică încheiată, iar Finlanda nu primește animale sub 6 luni care vor fi date mai departe în primele 4 luni.

Pot trimite câinele meu cu un transportator, fără să merg și eu?

Da, cu condiții. Dacă rămâi proprietarul, semnezi declarația de împuternicire pentru persoana care însoțește câinele și călătorești și tu cu cel mult 5 zile înainte sau după el, e tot o călătorie necomercială. Dacă tu nu mai călătorești în acele 5 zile sau dacă se schimbă proprietarul, intră la regulile comerciale de mai sus. Când drumul îl face o firmă de transport animale, întreabă din timp autoritatea țării de destinație cum tratează cazul.

Cât costă transportul?

Nu există un preț fix. Contează distanța, câți câini sunt, mărimea lor și cum se face drumul. Cere oferte în scris, întreabă ce acoperă prețul și verifică autorizația transportatorului înainte să plătești.

Am nevoie de test de anticorpi antirabici?

Nu, când pleci din România spre UE, Norvegia, Elveția sau Regatul Unit. Da, pentru unele țări din afara Europei, de exemplu Japonia, unde după test se așteaptă 180 de zile.

---

Informații verificate pe 18 octombrie 2026. Regulile se schimbă des, așa că înainte de plecare confirmă actele cu medicul veterinar, cu DSVSA din județul tău și cu autoritatea veterinară a țării de destinație. Ghidul e informativ: nu înlocuiește sfatul medicului veterinar și nici o consultanță juridică.

Surse: Regulamentul delegat (UE) 2026/131 · Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/705 · Comisia Europeană: mutări de câini și pisici în UE · Comisia Europeană: călătoria cu animalul în UE · Comisia Europeană: animale tinere · Ordinul ANSVSA 10/2024 · Mattilsynet: animale de stradă · Mattilsynet: import comercial din UE/SEE · Germania: legea privind câinii periculoși · Vama germană: câini periculoși

Ghidurile sunt informative. Pentru situația ta, verifică cu medicul veterinar sau cu autoritatea din țara de destinație.

← Toate ghidurile